Ploaia
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 16/03/2013
Moment sublim! Cer şi pământ
Cu foc de fulgere-s unite
Se zbat aripile de vânt
De măreţie prigonite.

Un tunet se rostogoli
Parcă ar vrea ca să mă calce,
Iar plumbul umbrelor de zi
Se răsculară larg din pace.

O răcorire m-a ajuns
Şi întrecându-mă se duse
Unde în vale s-au ascuns
Casele strâmte şi supuse.

Crapă de parcă ceru-ntreg
Un fulger când prin el străpunge
Dacă alerg ori nu alerg
Tălpile ploii m-or ajunge.

Deci merg încet ca un proscris
Şi-aud cum scutură pe urme
Norii cu bobul lor înscris
Din uriaşele lor turme.

O clipă – şi m-au întrecut,
Iar eu sunt ud până la piele
Că-i în zadar ca să mai lupt
Cu toate patimile mele.

Ci scris cu slovele din cer,
Călcat de tunete sirepe
Mi-a mai rămas numai să sper
Că un potop nu se va-ncepe.

Parcă aş merge-acum prin nori
Ori parcă aş păşi pe apă
Şi mi-i cam frică, uneori,
Că potopirea o să-nceapă.

Sub letopiseţul ceresc
Pământu-i lipicios şi moale,
Aidoma ploii păşesc
Prin iarbă cu picioare goale.

Aşa mă simt eliberat
De frică, gânduri şi sudoare
Şi ce mi-i dat îmi va fi dat
Din cristalina-nsămânţare.

Doar ştiu că Domnul Dumnezeu
Spălându-mă cu prospeţime
Îmi pregăteşte-un curcubeu
Când mă va scri în întregime.


Inca de la primele versuri, am stiut caci ploaia, este viata!Nu numai caci da viata, dar o si intretine, o spala, o intinereste, ea, Ploaia Duhului Sfint, tine viata verde si plina de suc ,chiar si a batrinilor.Sunt unii crestini, ce aduc ploile bune, ca ploile de vara, altii ,pe cele reci, de-ti ingheata sufletul, si nu se dau plecate, pina cind nu -si toarna toata raceala,,inghetul, dar, poezia, indeamna la incurajare, deci ne gindim la ploaia de primavara,vara, restul sunt povete de luat in seama pentru noi, toti.fi binecuvintat!
Adăugat în 16/03/2013 de sanda_tulics
Un tablou al unei furtuni, văzut și descris de la o înălțime poetică considerabilă și fiindcă și eu am
fost odată în mijlocul unei asemenea furtuni am putut să-i înțeleg relitatea spirituală.
Când cineva încetează „să mai lupte cu toate patimile lui” pe bună dreptate se va teme de o furtună și că„ potopirea va venii peste el”.Dar dacă „sub letopisețul ceresc”va începe „să umble prin iarbă cu picioarele goale”,adică dacă prin mărturisire și căință î-și va dezgoli înaintea Domnului
„umblarea păcătoasă”(picioarele goale) atunci va fi și se va simți eliberat și ce ia fost dat„prin cristalina însămânțare”,(partea lui de moștenire) i se da din nou.Va fi „spălat cu prospețime”și când Domnul „îl va scrie în întregime” în ceruri va fi găsit în pace fiindcă „curcubeul păcii”va străluci peste el.Dar cțnd nu se întâmplă așa.....
Am cunoscut un frate(am slujit împreună)și se plângea că de 18 ani stăruie după Duhul Sfânt și nu a primit încă botezul în Duhul Sfânt. Ma rugat să mijlocesc pentru el. În vis de noapte Domnul
mi-a descoperit că în atelierul lui de tâmplărie lucra la negru. I-am spus că în felul acesta din lăcomie de bani minte și fură dela stat și că din cauza acestui păcat nu are propășire spirituală.
Nu și-a schimbat umblarea păcătoasă și după un an de zile se oprește pe la mine,slab, cu privirea și vocea stinse,ăi-l întreb:ce-i cu tine? Mi-a răspns exact cu aceste cuvinte:„frate Cornel sunt în furtună”și mă duc la Cluj cu un cancer de colon. Nu și-a schimbat viața și furtuna a venit peste el
„ca un potop”iar eu azi vorbesc despre el la timpul trecut. Nădăjduiesc cu reverență înaintea Domnului că nu i-a luat viața sufletului ci doar viața trprlui că-ci era un frate deosebit.
Frate Victor Domnul să-ți dea mereu ungere proaspătă și HAR DUPĂ HAR!
Amscris aceste rânduri îndemnat de Domnul. A Lui să fielauda în veac!!!
Multă pace!
Adăugat în 16/03/2013 de hazcornel
Statistici
  • Vizualizări: 1362
  • Export PDF: 23
  • Comentarii: 2
Opțiuni